Poezie Vis de poet...

Vis de poet…



Era-nceput de vară pentru mine,

Când soarele dogoarea-şi trimitea

Şi-ardea cumplit cum dorul poate,

A ars de multe ori în viaţa mea



Şi-atunci am căutat albastrul

Şi lacul cel de nuferi plin,

Am alergat ca raza după astru,

Nemaifiind, de-un vers să mă anin…



Mă văd prin negurile vremii,

Citind o carte cu coperte roase

Şi mai aud cum bucium cântă turmii,

În ciripit de păsări somnoroase.



Ea mi-a ţinut la gânduri clad,

Răcoarea codrului mi-a fost ades,

M-a învelit cu-al poeziei fald

Şi prins în rânduri fost-am des,



M-a îmbiat cu versul de iubire,

Căutător de cer cum alt`n-a fost,

Cel însetat de absolut lăsă citire

Nouă, poemul nemuririi nesfârşit…



Nemărginit de gânduri, nici de stele

Cu-albastrele fiorii Demiurgul te-a atins,

Moştenitori de-a pururi a visurilor tale,

Îţi mângâiem aripa cu gândul mult întins...



Al stelelor imperiu în unde te petrece,

Pe-o rază de luceafăr acuma tu te legeni

Călătorind la ele cu magul te-i întrece

Ca laurii să prinză, a haosului margini…



Mi te aduc mereu din neuitare…

La plopii tăi tot fără soţ, acum

Albiţi de timp au tinere vlăstare,

Bătrânul tei, proptea dintr-un alun….



Nescrisa mărturie a iubirii

Îţi mângâie în taină bustul,

Din bronz salută junii varii

În stropi de mărgărite …restul.



Umila evocare ţi-o-nchin în vers modest,

Mi-a irosit cerneala ce curs-a violet,

Că-n suflet geografia nu are est sau vest

Şi-am rătăcit o vreme prin …visul de poet!



08.01.2010