Poezie Dumnezeu a ascultat

DUMNEZEU A ASCULTAT

10.01.2010 (1 Samuel 1:1-19)



În inimă, înfiptă-i teama

Şi lacrimi calde-ţi sapă faţa

Durerea, frica, neputinţa

Înfig în suflet colţi ca lama.

Iubeşti pe cel sortit de Domnul

Şi pe cei dragi îi mulţumeşti

Faci bine-n fapte preafireşti

Dar peste toate, el-cel-răul trimite solul.

Şi te-nfioară şi te înţeapă,

Te umileşte şi te râde.

Îţi zice prost şi te ascunde,

Speranţă nu-i, pluteşti pe apă…

E duh şi-i rău şi-ţi ştie oful,

Cu măiestrie te subjugă,

Cei dragi par toţi că vor să fugă…

Unu-i cu tine şi e Domnul.

La EL să strigi în întristare,

La Dumnezeu cel Bun şi Drept

Părinte-al nostru Înţelept,

La EL găseşti sfântă-ndurare.

EL te ascultă-n Rugăciune,

EL şterge lacrima de sare,

EL milă dă şi dă iertare

Şi mângâie în astă lume.

Pe Ana, soaţa umilită,

Doar EL, în marea-i îndurare

Răspuns i-a dat la întristare

Când Rugăciuni plângea smerită.

Căci Ana-n Rama a fost sortită

Să zămislească rod de aur

Pe Samuel, promis tezaur

Al Domnului prin juruinţă.



Aceasta este Calea sfântă

A ungerii cu Dumnezeu:

Credinţa-n jertfa ce sunt eu

Pentru a Domnului Poruncă.

De simţi vreun ţep

Împuns în suflet

De mâna omului şiret,

E pentru Domnul… fii-nţelept! AMIN.