Poezie Doamne,cata alergare.

Doamne,cata alergare

Este pe acest pamant,

Dar nimic nu dainuieste,

Totu-i goana dupa vant.



Se alearga zi si noapte

Pentru lucruri fara rost,

Insa-n cele sfinte,Doamne

Putem spune ca stam prost.



Puilor de lei li-i foame

Si duc lipsa adeseori,

Cei ce pe Domnul il cauta

Nu se afla in nevoi.



Cu asa promisiune

N-alergam cu disperare,

Muncind in mai multe locuri

Ca sa avem de mancare.



Nu ne luam dupa lume,

Caci ea merge la pierzare,

Ne-adancim in cele sfinte

Si-n a Domnului lucrare.



Folosim timpul pe care

Domnul ni l-a dat in dar

Sa vestim Cuvantul Sau,

Atat timp cat mai e har.



Stati pe loc si cugetati,

Caci a voastra alergare

Nu intotdeauna aduce

Multa binecuvantare.



In a Domnului hambare

Sunt bucate fel de fel

Si primesc pe saturate

Cei ce-l urmeaza pe Miel.



Vrabia,cat e de mica,

Si-aparent fara valoare,

Domnul ii poarta de grija,

Are si ea de mancare.



Poti lucra o zi si-o noapte,

Caci tot lipsa vei avea,

De nu citesti Cartea Sfanta

Si de nu asculti de ea.



Domnul poate cu uleiul

Ce a mai ramas pe vas

Ca-n vechime,azi,sa faca

Sa se sature-un oras.



Dar El este si Acela

Ce-opreste izvorul care

Da apa care se scurge

Si-apoi se varsa in mare.



Este-un Dumnezeu puternic,

Poate face tot ce vrea,

De aceea s-ascultam,

Astazi,de porunca Sa.



Sa avem intelepciunea

S-alegem ce-i de folos,

Lucruri sfinte,de valoare,

Care nu ne trag in jos.



Sa ne-oprim si s-ascultam

Ce Cartea Sfanta ne spune,

Sa umblam doar pe cai sfinte

Sa nu ne luam dupa lume.



Domnul binecuvinteaza

Putinul pe care-l ai,

Dac-asculti si te opresti

Si apoi langa El tu stai.



Ascultarea-i mai de pret

Decat orice alergare,

Stai in slujba Domnului,

El iti va da de mancare.