Poezie Fiorul Mortii

Mi-e frig,e noapte,e ciudat

Pasesc fricos pe un pamant uscat

E straniu...nu sunt stele,nu e cer

Ci doar un gand ramas din ce-a fost ieri.



Mi-e greu,e dureros,e alarmant

Ma urmaresc,ma inconjoara,e sufocant.

Sunt peste tot,le vad,le simt si le aud,

Sunt faptele murdare facute in trecut.



Respir,ma misc si ma invart in cerc,

Nu pot sa stiu nici locul unde merg.

Tresar,privesc si caut o campie...

Un pom,o floare,un rau de apa vie.



Plang,scrasnesc din dinti caci focul s-a aprins

In minte-mi vin momente cand cerul l-am respins.

Fum,se 'nalta-n sus pe veci din chin cumplit,

Zbier,sunt ingrozit,vazand ca n-am murit.



Nu!o nu! o nu! o nu-mi vine sa cred...

Cum am putut ca un nebun in mine sa ma-ncred?

Vai!si-acum aud un glas chemand duios,

"Veniti voi cei truditi,Eu sunt Isus Hristos"



Ce orb,ce surd am fost la glasul lui Isus

Filosofii desarte si mersul lumii m-au distrus.

Ce sclav,ce las,ce frica am avut

Am fost actor si-n rolul meu,eu lumii am placut.



Acum e har,e jertfa lui Hristos

Te poate ridica oricat ai fi de jos,

Cu mila,cu-ndurare si dragoste din plin,

O,vino la Isus si vei scapa de chin.

Amin!