Poezie Descendență (inițial sub titlul Revolta unei maimuțe)

Descendență



Odată, o maimuță

Din neamul anecdotic,

Venind la sfat pe-o creangă

De arbore exotic,

A zis: "Atențiune!...

Sunt foarte afectată

Ca circulă o vorbă

Deloc adevărată:

Că omul ar descinde

Din buna noastră rasă!...

Însăși ideea-aceasta

Îmi pare odioasă!

Ați pomenit vreodată

Divorțuri printre noi?

Copii lăsați pe drumuri

Sau strigăt de război?

Cine-a văzut în hoardă

La noi bolnavi mintali,

Drogați, lacomi de-avere

Sau homosexuali!

Escroci, bandiți, gherile

Sau vreo tutungerie?...

În neamul nostru nobil,

Nu vezi așa prostie!



Noi n-avem mafii crude

În stirpea noastră-aleasă

Nici teroriști, nici dogme,

Nici luptele de clasă...

Cât am bătut eu jungla,

Scuzați,n-am observat

În obștea maimuțească

Cocotier privat!?

Nici paznici și nici garduri,

Nici pui murind de foame

Sau omorâți în taină

De-așa-zisele mame!...

Nu veți vedea vreodată

Cât soarele și luna

O minte de maimuță

Dospind în ea minciuna!

Și iată înc-un lucru

Din lumea mea de jos:

La noi nu se întâmplă

Război religios!

Nici sfinte inchiziții,

Nici libertăți în lanțuri

Nici chefuri după care

Să ne culcăm prin șanțuri,

Nici ordini mondiale,

Nici naționalism

Și nici vreo îndoială

Ce duce-n ateism...

E-adevărat că omul

S-a coborât la noi

Dar știți? Fiți rezonabili,

N-a coborât din noi!



De când se știe neamul

Maimuțăresc pe veci,

Niciunul dintr-ai noștri

N-a luat bilet la meci!...

Niciunul nu conspiră,

Noi n-avem vânzători

Cum se întâmplă-adesea

La ei în adunări!

Vă spun, metamorfoza

Nu face două boabe,

Bețivii lor adesea

Îi vezi în patru labe!

Noi ne-ndreptăm spinarea

Iar ei se cocoșează,

Vorbind de creațiune

Îi vezi că aiurează...

Își pun doar etichete

De filozofi sau capi,

De oameni de știință

N-ai loc, nu mai încapi



Evoluționismul

Îi duce-n degradare,

Din doi ce-s împreună

Unul se vrea mai mare!

Cine-a văzut nevastă,

Vreo fată sau nepoate,

Umblând dintr-ale noastre

Jumate dezbrăcate!?...

Vă spun că mi-e rușine

S-aduc o atestare

Că omul ar descinde

Din tagma noastră mare!

Nici măcar teoria

Cea cromozomială

N-atestă erudiția

Și o găsesc banală!

.........................

Și-n timp ce-și spunea spiciul

Maimuța mai cu zel,

La sfat se adunară

Maimuțe fel de fel:

Veniră pe familii,

Pe rase,pe culori,

Tot felul de maimuțe

De te prindeau fiori...

Și au votat cu toate

'Ntr-un glas, într-o cadență

Să nu îl recunoască

Pe om ca descendență!...

.............................

Și-acuma se-nțelege

Că-i doar o anecdotă,

Pe care niciodată

Un om nu o adoptă.

Niciunul din mulțimea

Ce suntem adunată,

Maimuței nu-i conferă

Dreptul să-i fie tată!...

Și-acuma dați-mi voie

Să mă exprim și eu:

Eu recunosc ca tată

Numai pe Dumnezeu!

Doar El e Creatorul,

E autonomia,

Să nu ne fure nimeni

Doar cu filozofia!



Proveniența noastră

A fost și-o fi mereu:

Noi suntem descendenți

Direct din Dumnezeu!



Amin Chicago-2006

George Petre



p.s. Curând veți putea citi poeziile

"Telefonul" , "Internetul" si altele...din volumul "LUMINITA". Daca ati citit poezia lasati-mi un scurt comentariu cu parerea dumneavoastra!

Multumesc!

Autorul.