Poezie Mă-ntorc acasă

Am coborât, parcă-n adânc de mare

Căldura-n mine nu o mai simţeam,

Nu mai vedeam nici razele de soare

În nepăsare viaţa-mi petreceam!



Nu mi-am dat seama că e doar o cursă

Care uşor mă duce spre mormânt,

Parcă-am uitat că am în cer o casă

m-am cufundat cu totul în pământ!



Am coborât de pe Horeb în jos

De pe Horeb spre lumea de păcat,

Doresc iubirea sfântă-a lui Hristos

Doresc din nou să urc spre-a Lui regat



Am rătăcit, trecând deşertul mare

Mă învârteam parcă-n acelaşi loc!

Aştept din mâna Ta Doamne-ndurare

Aprinde iar în mine Tu un foc!



Nu vreau să mai slujesc pentru cel rău

Căci plata lui, este la urmă moartea,

Vreau să-L slujesc numai pe Dumnezeu

Numai la El găsi-voi libertatea!



Doresc să simt prezenţa lui Hristos

Vreau inima în mine iar să-mi cânte,

Să urc spre cer, nu să cobor în jos!

Să mă-ntâlnesc aş vrea cu-al meu părinte,



Să mă-ntlnesc cu Cel ce mi-a dat viaţă

Să mă-ntâlnesc cu al meu Salvator

El a sădit în mine o speranţa

Speranţa că eu nu sunt muritor!



Eu voi trăi de-apururea cu Domnul

Acolo sus în casa Lui cerească

Acolo vreau de-aici să îmi iau zborul

Să uit pe veci de firea pământească.



05.01.2010dp