Poezie Cartea ce ne dă speranţă

Trecu un timp, o vreme-ndelungată,

De când Isus a fost pe-acest pământ,

Iar în eterna carte descifrată

Noi l-am găsit pe Cel ce-I veşnic sfânt



În ea noi am găsit ce e iubirea

În ea găsit-am drumul înspre cer,

În ea descoperit-am fericirea

Uitând că omul este efemer!



Am înţeles că mai exist-o viaţă

Ce-i dincolo de lumea limitată!

Acolo poţi ajunge prin credinţă

Acolo-i Patria mult aşteptată!



De-aceea a venit Isus în lume

Să ne traseze drumul înspre cer,

Prin moartea Lui noi am primit un nume

Nu mai umblăm cu-aceea care pier



Pe-acest pământ de-atunci se nasc creştini

În urma morţii Celui de pe cruce,

Şi se aprind neâncetat lumini

Pe drumul care-nceruri ne va duce,



Trecut-au mulţi ce-au susţinut credinţa

Cu preţul vieţi lor pân la sfârşit,

În urma lor veni-ta biruinţa

Căci pe Hristos cu drag ei l-au slujit!



Alţii, au vrut s-ascundă adevărul

Să strice planul Celui veşnic sfânt,

Dar în zadar căci e pornit de Domnul

El niciodată, nu va fi înfrânt!



Aşa cum Daniel a spus odată

Când era dus ca rob în Babilon,

Piatra cea mare nu va fi sfărmată

Căci Dumnezeu veghiază stând pe tron!



Rostogolinduse prin vremi şi timpuri

Ea creşte ca stejarul cel bătrân !

Tot Globul e cuprins parcă de ramuri

Căci Dumnezeu veghiază ca stăpân.



Întocmai s-a-mplinit cum scrie cartea

Căci nici o iotă din ea nu dispare,

În ea găsit-am şi noi libertatea

În ea găsit-am drumul înspre soare!



În ea găsit-am calea şi viaţa

În ea găsit-am adevărul sfânt!

Tot ea a pus odată-n noi speranţa

Căci vom lăsa curând acest pământ!



Şi vom zbura spre patria dorită

Având la bază dragostea, credinţa,

Nădăjduind în lumea mult visată

Nicicând nu va muri în noi speranţa.



05.01.2010gl