Poezie In stropul lacrimii...

ÎN STROPUL LACRIMII...



În stropul lacrimii ce curge

Pe-obrazul limpede, plăpând

Vedem esenţa ce ne unge

Şi ne mai dă, spre Cer, avânt..



În el vedem o frământare,

Sau agonie, sau tumult

Poate e cea mai tristă stare

Prin care trece un adult...



Poate că plânge o fiinţă

Ce-a întâlnit un om zdrobit

Şi a găsit de cuviinţă

Să-i dea alinul potrivit...



Poate că plânge vreo făptură

Ce niciodată n-a gustat

Mireasma caldă din Scriptură

Şi nici din harul ce s-a dat,



Şi-atunci îi arătăm cărarea

Spre zările ce n-au apus

Şi-i spunem că încununarea

E veşnică de-o dă Isus.



Din stropul lacrimii culegem

Mărgăritarele de preţ

Şi ştiţi, apoi, cu ce ne-alegem?

Cu dragoste, nu cu dispreţ...



Văzând o lacrimă fierbinte

Atunci, pe loc, ne-nduioşăm,

Ne întristăm, luăm aminte

Pe cel sărman să nu-l uităm.



În stropul lacrimii prelinse

Vedem un univers de har

Se nasc în noi lumini nestinse

Ce vin din veşnicul hotar,



Căci plânsul sfânt, tăcut pe cruce

Ne-a scos din groaznicul teren

Şi-acuma tot el ne conduce

Spre infinitul din Eden.



4 Ianuarie, 2010