Poezie Mi-e dor de tine, Mamă!...

Mi-e dor de tine, Mamă!...



Mi-e dor de tine, mamă, de braţul tău cel dulce,

Ce m-a ţinut la sânu-ţi, în nopţi grele de cruce,

Când bolile mă încercau, la patu-mi tu veghiai

Cu ochi scăldaţi în lacrimi, prin Duhul te rugai,

Ca scumpul tău odor, în linişte, el să se culce!



Astfel, îţi descărcai povara de multe suferinţi

În rugă-ngenunchiată, la Domnul prin dorinţi,

Să-ţi vindece odorul, să îţi zâmbească în faţă

Când zori de ziuă clară, urcau spre dimineaţă

Mijând, sub stăruinţa sfântă a rugilor fierbinţi!



Mi-e dor de tine, mamă, de grija cea maternă

Şi vreau recunoştinţă să-ţi demonstrez eternă,

Căci tu ai fost aceea, prin care viaţa-m căpătat

Şi sânul tău cel dulce, prin dibuiri l-am căutat,

Atunci când el era şi hrană, şi căpătâi şi pernă!



În poala hainei tale, şi-n vorbele, cele duioase

De multe ori dormit-am, visând vise frumoase,

Garantul scump tu îmi erai, în zilele copilăriei

Şi fără tine, mamă, viaţa zbura-n valul pustiei,

Aveam nevoie zilnic, de braţele tale vânjoase!



Mi-e dor de tine, mamă, căci în paşii tinereţii

Când dorinţe capitale apăreau în mersul vieţii,

Tu în dragostea cea mare, srăduindu-te le luai

Căutând să le-mplineşti, pentru mine le purtai,

Traducându-le în bucurii, peste negurile ceţii!



O, prea scumpă mamă, ce-ai voit ca fericirea

Prin vremelnicia vieţii, să aibă, la bază iubirea,

Ţie-ţi datorez respectul deplin în recunoştinţă!

Tu ai fost şi încă-mi eşti, cea mai iubită fiinţă,

Şi mă înclin cu respect, onorându-ţi amintirea!



Mi-e dor de tine mamă, te doresc atât de mult

Şi din freamătul vieţii, cu-ntunecatul ei tumult,

Gândul îmi înalţ spre tine-n depărtările albastre

Să fim reîntregiţi, în prispa albă a casei noastre,

Şi împreună-n bucurii, glasul dulce să-ţi ascult!



Să îţi văd blânda privire, în ochii plini de veselie,

Şi-n grija cea permanentă, motivul de bucurie,

Dar, mamă scumpă, ce doresc, rămâne-un dor,

Să ştii însă că-n suflet, colindă al dragostei fior,

Din scumpele-amintiri, ce le revăd cu nostalgie!



Flavius Laurian Duverna

05 ianuarie 2010