Poezie Trăind pocăinţa

Ajută-mi să mă pocăiesc

Dar nu de ochii lumii,

C-atunci degeaba mă trudesc;

Lemn, fân şi trestie clădesc

Şi-ajung roabă minciunii.



Ajută-mă să îmi îndrept

Privirile spre Tine

Şi de la Tine să aştept

Cuvântul voii Tale, drept,

S-aleg ce este bine.



Ajută-mă să Te ascult,

Să n-o iau înainte;

Căci ascultarea e mai mult

Decât al jertfelor tumult

Lipsit de roade sfinte.



Ajută-mă ne-ntârziat

Să vin la Tine-n rugă;

Să Te slujesc cu-adevărat

C-un suflet nobil şi curat

Ca fiică, nu ca slugă.



Ajută-mă să fac ce-mi spui,

Să nu fac ce îmi place;

Să-mi fii în toate Tu întâi

Iar pocainţa cea dintâi

Viaţa să-mi îmbrace.



Nu vreau oriunde să alerg

De Tine netrimisă,

Ci vreau pe calea Ta să merg,

Picioarele cu plâns să-Ţi şterg

Şi-n Cartea-Ţi să fiu scrisă.



Nu vreau osândă să-mi atrag

Cântând fără-mplinire,

Căci revenirea Ta-i în prag

Şi ce-am zidit cu zel şi drag

Primi-va răsplătire.



Ce-am spus la alţii-n melodii,

Şi n-am trăit asemeni,

Ori sfaturi, predici, poezii,

Odată ne vor osândi

Căci seceri doar ce semeni.



Ajută-mă, o, Domnul meu,

Să-mi dau mai mult silinţa

Să Te slujesc supus mereu,

Domnind în mine Tu, nu eu,

Trăind ce-i pocăinţa!



Amin.



11 august 2012