Poezie TARE PE CALE

TARE PE CALE

03.01.2010 (Rut 2:1-12)



În ascultare, trudă şi credinţă,

Femeia Rut din Vechiul Testament

Ne dă azi lecţia iubirii-n umilinţă

Ce o trăim cu toţii-n Dumnezeu:

Modestă, harnică şi iscusită,

Iubită-n har de Tatăl Bun din Cer

Femeia Rut cea blândă şi smerită,

Merge pe Cale, dreaptă, cu credinţă

În Unicul şi-Atotoputernic Dumnezeu!

Rămasă văduvă, ca soacra sa Plăcută,

Femeia Rut rămâne-n Dumnezeu

Şi vorba ei sădeşte alinarea,

Speranţa, Crezul şi Chemarea

În Dragostea numită Dumnezeu!

Femeia Rut alege Israelul

Şi la Betleem o duce Dumnezeu

Acolo, la Boaz, în încercare

În zile cu sudoare şi-aşteptare,

Credinţa ei i-a fost Răscumpărare!

În Dragostea-i nemărginită, Sfântă,

Ce numai Tatăl-Dumnezeu ştie s-o dea

Femeia Rut cea binecuvântată

I-a zămislit lui Boaz o Stea…

Sămânţa, astfel încolţită

Prin fiu numit Obed în Israel,

A fost un rod pentru Isai din vremuri

Iar tată pentru David este el.

Aşa e scris în Sfânta Carte Veche

Prin proorocii ce trăiau Cuvântul

Că Rut, femeia moabită,

Exemplu de credinţă şi silinţă,

În Domnul şi-a ţinut Sfânt Legământul.

Gândind la Rut şi-a ei Răscumpărare,

Vă-ntreb, azi, fraţii mei din Adunare:

”Avem noi oare Har în aşteptare?”

AMIN.