Poezie Fulgi de zăpadă (2)

Fulgi zglobi



Privesc afara prin fereastra

Si vad, cum zboara fulgi zglobii.

Se-asterne stratul de zapada

Iar, luminite se-aprind mii.



Intreg vazduhu-i plin de farmec

E un peisaj incantator

Iar cerul este foarte darnic,

Dand bucurie tuturor.



Pe ulitele luminate

Se-aude chiot de copii.

E veselie in cetate’

Sunt cantece si ghidusii.



In ce camari misterioase

Pastrezi comoara de zapada?

Si straele ei maiestoase

Unde le tii Doamne gramada?



Si prin ce sita o cerni Doammne

Cand ne-o trimiti din norii grei?

E o minune din genune

Ce i-mi incanta ochii mei!



Ce Dumnezeu este ca tine

Sa dee ploaie pe pamant?

Sa cearna stratul pe coline,

Sa umble pe aripi de vant?



Sa-ncante ochiul creaturii,

S-o faca sa fie voioasa,

Privind la tainele naturii

Sa-i faci viata mai frumoas?



Tu Doamne cerni ca pe faina

Zapada alba pe pamant

Si o faci moale, ca pe lana ...

Si-acestea prin al Tau Cuvant.



Esti singurul in univers

Ce-ti pasa de-a Ta creatura.

Te laud Doamne-n al meu vers

Caci Te descoperi prin natura.

Privesc afara prin fereastra

Si deapan firul de-amintiri.

Tu esti in tot ce ma-nconjoara

Si-n stralucirea-mi din priviri.



Sa-L laude, tot ce-are suflere,

Sa-l laude a Sa creatura

Sa-l laudam cu mic cu mare

Pe Dumnezeul din Scriptura.



Sa-L laude soare si luna,

Sa-L laude, stele luminoase

Si-n vreme rea si-n vreme buna

Laudati-L cu inimi voioase!

Amin.

Marioara Coman – Petrosani

05.01.2010