Poezie Povestea unui păstor

...Nu ştiu unde, nu ştiu nici vremea...

Dar bine ştiu că un stăpân

Unui păstor îi încredinţase turma

Zicându-i,- îţi voi răsplăti din plin.

Paşte-mi oile,- i-a spus stăpânul

Păzeşte-le... şi du-le la izvor

Ai grijă ca să nu greşască drumul

Căci sânt plăpânde şi se pot rătăci uşor

Îndreaptă turma la păşuni curate

Păzeşte-o de vrăjmaşi, de lupi şi lei

Cu râvnă să lucrezi şi cu dreptate

Ai foarte mare grijă şi de mieluşei.

Când sânt rănite tu poartă-le în braţe

Să te îngrijeşti de ele şi dă-le ajutor

Cu dragoste şi milă în orice dimineaţă

Apropie-te de fiecare cu mult dor...

...De lucru s-a apucat acum păstorul

Şi la păşuni le-a dus cu atâta drag

Dar mergând un mieluşel şi-a frânt piciorul

Iar o sărmană oaie în spini s-a încurcat.

El după ele aleargă încoace... încolo

Dar oile de parcă toate s-au vorbit

Fug care încotro, se împarte turma în două...

O oaie a mâncat ceva şi a murit...

O altă oaie s-a pierdut, iar lupii după turmă

Aleargă cu grămada să le sfâşie in bucăţi

Şi dacă este prinsă nu-i rămâne nici o urmă

Iar prin tufişuri adesea mai stau ascunşi şi hoţi...

O tristeţe adâncă în suflet l-a cuprins şi o jale

Prvind la norii negri ce aduc din nou furtuna

E obosit sărmanul tot alergând în deal şi-n vale

Ca să-i despartă pe berbeci, căci se bat întruna...

...S-a descurajat şi s-a mâhnit atunci păstorul…

Şi din râvna ce-o avea cândva n-a mai rămas nimic

Le bătea cu biciul, le mai lovea şi cu piciorul

Nu mai îngrijia de ele şi adesea le ţinea în frig.

Se face în turmă o mare învălmăşală

Se aude plâns şi bocet între oi...

De multe ori flămânde, le mai chinuie şi o boală

Stau cu gardul rupt... şi-s pline de noroi.

...Şi oile întristate căzu-se în disperare...

Chiar şi stăpânul nostru de noi oare a uitat?

Ce bucuroase-ar fi ca să nu poarte nici o supărare

Pe a lor păstor dar au înţeles că el le-a lepădat...

...Dar cum e cu păstorul?- eu am întrebat odată...

El paşte alte oi, o altă turmă are...

Se laudă că-i bine şi oile îl ascultă toate

Şi acum... nu-i mai aduce nimeni nici o întristare...



De ce s-a întâmplat aşa... şi cine e de vina?

Să ştiu aş vrea, dar nu găsesc răspuns

Păstorul oare-i vinovat sau poate turma

Că în aşa stare oile acelea... au ajuns...



*******