Poezie Spre nemărginirile astrale

*****

În faţa iubirii divine, mă'nchin,

Iartă-mi Doamne, tăcerea, necredinţa.

Să-Ţi cer iertare, umilă la Tine vin,

Ai milă, Te rog, de a mea fiinţă.



Ridică-mă în braţe şi mă poartă,

Ca mama ce-şi strânge copilul la sân.

Nu mă lăsa pradă'n credinţa moartă,

Părtaşă la rele, pe un drum păgân.



Dă-mi putere de bivol, să pot să lupt,

Cu tentaculele păcatului, otrăvitoare,

Ce pângăreşte sufletul de durere rupt.

Trimite-mi raza de soare mântuitoare.



Dă-mi hrană potrivită pentru viaţă,

Ce mă-ntăreşte, ca să pot să cresc.

Luminează cu soare a mea dimineaţă,

Dă-mi putere pe cale, să nu obosesc.



Să pot zbura spre nemărginirile astrale.

Când suna-va goarna, să fiu gata de zbor.

În neprihănire să trăiesc acum în vale,

Cu surorile şi fraţii, în al sfinţirii popor.



Amin!