Poezie Oglinda (sonet)

Te uiti si suspini la propria oglinda:

Un chip amarat, lovit de furtuni,

Te stingi tot mai mult, nu-i cine s-aprinda

In tine credinta ce face minuni.



Fiinta ta slaba, ranita, murinda,

In noapte inalta plangand rugaciuni

Sa stinga amarul si raii-i taciuni,

S-alunge tot raul ce ades se perinda.



Esti prins intr-un colt de grea disperare,

Dar tot nu esti singur, iubirea de sus,

Trimite-ajutor, se-aud niste care

Si-n unul o mana cu grija te-a pus,

De-acum sa traiesti oferind adorare,

Iubirea e totul , iubirea-i Isus.