Poezie Un brad

Un brad in varful crestei,solitar, stingher,

Privit de jos si de departe,

Iti pare profilat pe cer'

Ne aplecat in nici o parte.

El strange.n radacina tare

Tot pumnul de pamant din stanca..

Un brad care sfideaza.n zare

Privelistea neclara si adanca.

Un brad in varf,lovit de ploi,

De orice vifor greu si vant,

Neabatut de ape in zbuciumat zavoi,

Acesta e, crestinul pe pamant!

Privit din vale,de acei de jos,

El pare un raslet plin de mister..

Ei nu'nteleg de ce doar in Hristos

E legatura sa si doar spre cer!

Pe un crestin curat il tine

Legat de acest pamant numai numai natura sa

Un petic de pamant in radacine,

Cu sufletul si mintea sa,

E cetateanul altei lumi mai bune,

In ea respira si inea adie

Cand ea ii canta lin in strune,

Onestiuta si sublima melodie

De aceea el sfideaza zarea

Ce se arata tulbure spre seara,

Cu gandul sus straluce departarea

Eaici dar simte ca si zboara!

Pasrand asa o stransa legatura

Cu Creatorul sau, cu insusi Dumnezeu,

El s.a'vatat, vrajmasul nu il fura,

Ca n.a cedat ispitei intinse tot mereu.



Si s.a calit acolo,instrainat de toti,

Desi in jur e furnicar de oameni!

Crestinul spune,,Vrei, deci poti!

Ca ceru.ti da putere fara seaman!''

Ca bradul inspre nori s.o ridica,

Gasind acolo pacea si linistea deplina,

Spre Soarele dreptatii s.o nalta,

Din josnicia lumii, spre tara de lumina!