Poezie ...Mi-e dor de tine...

Mi-e dor de tine, nu ştiu cine eşti,

dar tot spre tine mi se-ndreaptă dorul.

În nopţi ce-adorm sub aripi îngereşti

tresar ciudat şi-ţi simt adânc fiorul.



Mi-e dor de tine, nici nu pot să spun

ce pustiire a crescut în mine

şi-n jurul meu nimic nu-mi pare bun

de când aştept o veste despre tine.



Aşa un dor cumplit, de ne-nţeles,

urmat de mii de sentimente stranii,

imprimă vieţii-un nemilos regres

şi-mi înconjoară cu durere anii.



De-atâta dor înfiorat te strig

c-un sunet fin, tremurător de flaut.

Se face noapte, mi–e aşa de frig

şi n-am puteri să-ncep să te mai caut.



Mi-e dor de tine, poate ai să vii

să stăm de vorbă pentru prima dată.

Te-aştept de mult, oricine tu ai fi:

iubire, taină, Dumnezeu sfânt, tată.