Poezie Gânduri negândite bine

Când totu'n jur se năruie şi-aş vrea să nu exist,

Cînd visul meu se spulberă şi sufletul mi-e trist,

Din profunzimea minţii răsare o-ntrebare:

"Dar daca Dumnezeu m-a dat către uitare?"



Când ura crunt mă arde şi îmi doresc să mor,

Când orice gest ajunge sa fie ucigător,

Din negurile minţii se naşte-un gând nebun:

"Vai, poate Dumnezeu nu mai e El stăpân!"



Dar, când în noapte-adâncă răsare El - Lumină,

Speranţa mea e vie şi iadul se termină.

Şi-mi văd clar necredinţa când groaza mă orbeşte,

Căci Dumnezeu nu uită şi-n veci El stăpâneşte!