Poezie Dorul şi Urâtul

DORUL ŞI URÂTUL

(pentru fiica mea Iuliana)

Gheorghe Calbău

Să astâmpăr eu urâtul

Mă sfătui cu Isus sfântul

Şi aşa face-ţi şi voi

Cei plecaţi de lângă noi



Să astâmpăr dragă dorul

Rog mereu mântuitorul

Tot aşa face-ţi şi voi

Sub tavanul cu nevoi



Ca să potolesc durerea

Depun zilnic cererea

Tot aşa face-ţi copii

Voi plecaţi kilometri, mii



Ca să sting din sân tot jarul

Mă sfătui cu cel cu harul

Tot aşa face-ţi şi voi

Şi de face-ţi, nu mă îndoi



Fiindcă doru-i boală grea

Ca un cancer draga mea

Urâtu-i ca şi o ciumă

Ce în inimă mă scurmă



De nu-l chem pe Dumnezeu

Vai şi amar mă prefac eu

Şi toţi afectaţi de dor

Chinuiţi sunt până mor



Urâtul şi doru-adună

Griji sub soare şi sub lună

Şi imagini pe pământ

De le pipăi, nu mai sunt



Să le împrăşti mă închin

Şi în rugăciuni îi ţin

Şi pe cei ce-mi aparţin

Şi la tine dragă vin



Şi cu gândul meu de tată

O iubită scumpă fată

Să-ţi astâmpăr dragă dorul

Prin Isus Mântuitorul



Şi te sfătui dacă vrei

Un sfat bun ca să-l mai iei

De la mine cel urât

Chiar de mine pe pământ



Judecăţi îmi fac pe sine

În aceste dure zile

Ce-am pierdut anii frumoşi

Ce fusese sănătoşi



Fără pete şi fisuri

Pe când astăzi peri suri

Ce s-au lăstărit în barbă

Şi regret de viaţă oarbă



Dar ca punct de zidărie

Chem pe acel din veşnicie

Să îmi dea şi amnistie

Pe această bătrână glie



Şi să pun capăt la dor

Pe genunchi, iar mă cobor

Dau pruncii în mâna tatei

Celui sfânt din cele înalte



Şi în mâna lui Hristos

Dau copiii aici jos

Să le poarte grijă sfântul

Să alunge tot urâtul



Că urâtu-i boală dură

Şi le face viaţa sură

Tuturor de pe pământ

Ce în doruri rele sunt



Şi acum când vremea vine

Să mă prindă iar pe mine

Şi un dor pe lângă ele

Şi la mii de doruri grele



Însă leacu-i cel de sus

Prin acel din cer îi dus

Dându-i totul la picioare

Şi din sânul ce mă doare