Poezie Privesc spre Tine, chiar din grea durere

Privesc spre Tine, chiar din grea durere

şi ştiu că Tu mă vezi şi poţi s-ajuţi

credinţei mele slabe, austere

să–mi desluşească îngeri nevăzuţi.



Te am pe Tine, marea mea avere,

de n-ai fi Tu am fi etern pierduţi.

Privesc spre Tine chiar din grea durere

şi ştiu că Tu mă vezi şi poţi s-ajuţi.



Pe drumul meu am ne-ncetat bariere

să-mi facă paşii leneşi, abătuţi

şi chiar oţet amestecat cu fiere

de sorb călcând pe spinii mulţi crescuti



privesc spre Tine, chiar din grea durere.