Poezie Nu eu

Nu eu,



Nu eu am fost acolo Doamne,

Cand toti in staul au intrat,

In seara aceeia minunata,

Cand Te-ai nascut cu-adevarat.



Vedeam cum se spunea de Tine

Si ma gandeam, ce rost mai are

Sa ma opresc, sa-ntreb de lume

Ce zarva se aude-n zare?



Retras ma opinteam cu greu

Sa urc pe drum, impovarat,

Dar cei din jur fugeau mereu,

Sa vada ce s-a intamplat.



Se auzea parca mai tare,

Multimea iata ca apare,

Si-un glas atent el ma trezi

Ca sa ma-ntreb, oare ce-a fi?



Cum as dori sa scap si eu

Sa fiu acolo-n jurul Sau,

Cand se puneau cu mic cu mare

Si spuneau, toti de intamplare.



Ce a fost? Un copilas micut

Ce intr-o iesle a fost pus,

In fata celor mai de seama

Si la postorii ce n-au teama,



Ca sa se-nchine cu iubire

Ca El era Slavitul mire

Ce se vestea ca o sa vina

Si-si va lasa slava divina.



Ca se zicea ca e Mesia,

Ce-a spus de mult prin profetia

Ce-I scrisa in sfanta Scriptura

De profeti prin harul cel avura.



Si eu, am ascultat smerit,

Si am fost prea fericit,

Ca se va termina robia

Si sus ne va fi-mparatia,



In sfanta Carte amintita

De cei mai multi acum citita.

Speranta ca ne va umbri

Cu Soarele de sus, va fi



Mai mare ca la orisicare

Ce a crezut din adunare.

Si la ceasul cand se arata,

Zorii cei noi in casa toata,



Am fost in prag de sarbatoare,

Ca se oprea din alergare

Al meu Isus ce Il vedeam

Prin lacrimi care le varsam



Sa ude solul secetos,

Cu dragoste pentru Cristos.

Si El, avea sa-mi spuna mie,

In clipa cand doream sa vie



Ca ma vedea, El Domnul meu,

Cand eu Il cautam mereu.

Si n-am uitat acel oftat

A mamei ce l-a infasat,



Dar ea stia ce o sa vina,

Si se uita plangand senina,

La Cel ce era Fiul Sau

Al Tatalui Prea sfant EROU.



Ca a venit sa ne arate

Ce dorea Tatal ceresc,

Sa ne salveze de la moarte,

Pe toti acei ce Il primesc.



Si lacrimile au udat,

Pamantul cel mai vinovat

Ce se facea ca il primeste,

Dar de acolo azi lipseste.



Amin