Poezie Naşterea Domnului Isus (1)

Naşterea Domnului Isus

de Mihail Dimitriu

poet şi scriitor creştin



Scris-au sfintele condeie: (Matei 1.22)

Că-n străvechea Galileie, (Luca 1.26)

O fecioară se afla, (Matei 1.23)

Ce Maria se numea. (Luca 1.27)

Nazaret era cetatea (Luca 1.26)

Unde-şi trăia puritatea. (Matei 1.18)



Pe când ea stătea cuminte (Matei 1.25)

În a ei aşezăminte, (Matei 1.24)

Îngerul Gavril veni (Luca 1.26)

Şi la dânsa se opri. (Luca 1.27)

“Plecăciune”, el îi zise, (Luca 1.28)

“Dumnezeu veşti îţi trimise: (Luca 1.26)



Mare har e peste tine. (Luca 1.28

Binecuvântări divine (Luca 1.28)

Te vor însoţi de-acum, (Luca 1.48)

Pe al vieţii tale drum. (Luca 1.49)

Tu să nu ai nici o teamă, (Luca 1.30)

Căci vei fi o sfântă mamă. (Luca 1.31)



Sfântul pe care-L vei naşte, (Luca 1.35)

Ceru-ntreg deja-L cunoaşte. (Luca 2.9-14)

Dumnezeu în El va fi (Matei 1.23)

Şi Isus se va numi. (Luca 1.31)

Va avea împărăţie (Luca 1.32)

Ce va dăinui-n vecie”. (Luca 1.33)



Auzind vestea primită, (Luca 1.30-33)

Maria-ntrebă uimită: (Luca 1.29)

“Oare cum să nasc un fiu (Matei 1.25)

Dacă de bărbat nu ştiu? (Luca 1.34)

Căci sunt fecioară cinstită, (Luca 1.27)

Fiind numai logodită.” (Matei 1.18)



La a sa nedumerire (Luca 1.29)

Veni iute lămurire; (Luca 1.30)

Şi al Domnului trimis, (Luca 1.26)

Cu respect, atunci i-a zis: (Luca 1.28)

“Zămislise-va în tine (Matei 1.20)

Prunc din slăvile divine. (Luca 1.32)



Duhul Sfânt ţi-L dăruieşte, (Matei 1.20)

Cu puterea-I te umbreşte”. (Luca 1.35)

Iar Maria zise: “Eu (Luca 1.46-47)

Sunt roaba lui Dumnezeu (Luca 1.38)

Dacă Domnul hotărât-a (Is. 46.10)

Facă-se cum El grăit-a”. (Luca 1.38)



Fost-a o poruncă mare (Luca 2.1)

Să se-nscrie fiecare. (Luca 2.2)

Iosif şi Maria, deci, (Luca 2.5)

O porniră pe poteci, (Luca 2.3)

De la ei din Galileea, (Luca 1.26)

La Betleem, în Iudeea. (Luca 2.4)



În Betleem când se aflau, (Luca 2.6)

Şi loc de adăpost n-aveau, (Luca 2.7)

A sosit momentul sfânt (Luca 2.6)

Să ia trup Sfântul Cuvânt. (Ioan 1.14)

Ei pe prunc Îl înfăşară, (Luca 2.7)

Şi-ntr-o iesle Îl culcară. (Luca 2.12)



Şi atunci, din ceruri, iată, (Luca 2.8)

Înger lucitor se-arată, (Luca 2.9)

Pentru-a spune tuturor: (Luca 2.10)

“Voi aveţi Mântuitor! (Luca 2.11)

În veci de veci va fi slăvit, (Luca 2.14)

Şi sfântu-I Nume preamărit.” (Luca 2.20)