Poezie Dreptul la viata

Dreptul la viata



(strigat din ubmra fata de viitoarele mame crestine, cat si un semnal

de alarma pt toti vestitorii evangheliei)- un dialog imaginar



Desi-s atat de mic si inca nu ma vezi

desi n-am ochi caprui, nici negri si nici verzi

Desi atat de mica e inimiora mea

eu te iubesc mamico si sa ma vezi as vrea....



La fel ca multe mame ce astazi nu ma vor

sa vada in alor viata venind un nou odor,

Din tainicul tau pantec si apoi la sanul tau

ai socotit mai bine sa nu mai vin si eu.



Stiu, crezi ca-ti voi aduce in viata numai chin,

si zarva, neodihna, durere si suspin.

Da! Stiu, povara-i mare si viata-ti va fi grea

si chinuri mari va cere chiar si venirea mea.



Tu nu ma vrei, nici tata, dar va iubesc nespus

si grea va fi rasplata odata-n ceruri sus.

Te-as vrea sa ai un suflet curat, precum un crin,

si sa nu suferi , mama, in iad, cumplitul chin.



Desi urechea mea acum e inca mica,

eu din adanc te-ascut ce spui, draga mamica.

Vorbesti mereu cu tata de leacuri, consultatii,

ca veti scapa de mine chiar fara operatii.



Te-aud vorbind de doctori, de chiuretaj, avort,

dar oare am vreo vina, de tu ma vrei doar mort?

Fiinta mea... mamico, e fara aparare,

mi-e frica! Ma poti tu oare, zdrobi cu nepasare?



Ce-i drept, e lege in tara si astazi e banal:

multi fara sa se vada merg zilnic pe canal.

Dar vezi ca-n umbra legii venita cu tam-tam

e diavolul cel mare, e sarpele Satan.



Sa stii iubita mama: ce vrei e crima mare

si n-ai sa poti sa-ti aflii in suflet impacare.

Dar eu voi fi la Domnul, in cerul luminos

caci El cu drag ma duce in raiul pretios.



Si-n ziua judecatii, dup-a vietii carte,

cand va rosti Stapanul sentinta cu dreptate,

eu voi avea acolo, in cer, un avocat,

pe Dumnezeu Preasfantul ce Insusi ma creat.



Caci tu esti doar pamantul in care Cel Prea-nalt

samanta nemuririi din cer a asezat.

Dar multi vor purta vina, si cei ce-au predicat,

pastori de la altare, chiar vreun inalt prelat,



De n-au aratat lumii acest cumplit pacat

sau poate chiar ei insisi prin el s-au intinat.

-Unde-s copii vostrii, si fete si baieti,

unde va este tolba cea plina cu sageti?



Ori credeti ca la legea cea sfanta-i derogare?

Va fi iertare oare? E-un semn de intrebare!

Raspunde-ti macar astazi, cinstit, daca puteti,

unde va este haina cea alba de nameti?



Revin acum la mine, un plod neinsemnat,

dar si-n adanc, aicea, de Domnul cercetat.

In Cartea Lui din ceruri eu sint inregistrat.

Deci, mama, cumpaneste, sa nu faci un pacat!



Nu stiu ce vei decide acum, poate curand,

de-mi vei lasa viata sau voi muri plangand,

Cand instrumentu-acela cumplit si nemilos

imi va strapunge pieptul, zdrobindu-mi os cu os



Te-as mai ruga, mamico, sa ei ca un model

pe copilasul Moise si mama lui cu el.

Desi-l stia-n pericol, nu i-a oprit venirea,

ci a crezut ca numai in Domnu-i izbavirea.



Si a crezut puternic, in ciuda lui Satan,

si l-a primit prin sorti c-a inviat din morti.

Si stii tu, oare, mama, copilul ce nu-l vrei,

va fi poate-un Ilie, un Ezra, un Daniel?



Orice intelepciune venind din alta parte

te duce-n ratacire, pacat, si-apoi la moarte.

Deci nu urma indemnuri ce de la oameni vin

Chiar intelepte para: te duc la iad si chin.



Si, repetand pacatul, tu strangi cu nepasare

o tolba tot mai mare, sageti doar arzatoare.

Si-n ziua judecatii, de spui ca n-ai stiut,

nu vei avea crezare, vei ramanea ca mut.



Dar azi, cat mai poti plange si poti sa te caiesti

mai poti prmi-ndurare si raiul sa-l gasesti

-O, lasa-ma, mamico, sa vin la voi si eu,

sa fim acolo-n ceruri nedespartiti mereu.



AMIN