Poezie SUNT PRINTRE NOI…

SUNT PRINTRE NOI…

20.12.2009 (2.Petru 2:1-22)

Sunt semnul vremii de pe urmă

Şi-s scrişi de Petru în Cuvânt:

Sunt nori cernuţi de vânt, furtună,

Şi-s robii firii pe pământ.

Sunt fii ai negurii şi-ai urii

Şi-şi spun „învăţători cu har”,

Sunt falşi în darul proorocirii

Şi-s mincinoşi, şi n-au habar…

Sunt partizanii ereziei

Şi-s lepădaţi de Duhul Sfânt

Sunt condamnaţi la putrezire

În hăul poftei făr’ de fund.

Sunt lacomi, falşi şi fără milă,

Şi-nşelători prin vorba lor

Sunt aroganţi, spurcaţi în silă

Şi-s preacurvari, nebuni şi răi.

Priviţii după rodul vieţii

Şi-i veţi găsi în suflet goi.

Ei sunt veninul stricăciunii

Şi ciuma ce loveşte-n noi.

Dar Domnu-i ştie şi-i cunoaşte

Şi-s prinşi în însăşi laţul lor,

Neiertătoare-i judecata

Cu Dumnezeu Judecător!

Să luăm aminte la povaţă

La cele scrise în Scripturi,

Prooroci şi-nvăţători de faţă:

Fiţi sfinţi ai Jertfei lui Isus!

Nu vă lăsaţi căzuţi pe Cale,

Nu mergeţi după mincinoşi,

Nu căutaţi răspuns în astre,

Fiţi fiii Domnului Hristos!

Neprihăniţi şi fără teamă

Să-i dovedim, azi, pe balaami,

Şi-n rugăciuni să-i luăm în seamă,

Că-s condamnaţi, pe veci, în iad…

Amin!