Poezie Bunul Pastor

Bunul Pastor







In noaptea rece-ntunecata

Uitat de toti si parasit

Far’ de nadejde si speranta

Eram atunci cand m-ai gasit.



Eu, eram oaia ratacita

Ce-si parasise turma sa

Fugeam intruna razletita

Unde-am s-ajung, nu imi pasa.



In tufe de ciulini si spini

Intr-una eu ma incurcam

Ochii-mi erau de lacrimi plini

Si drumul meu nu-l mai gaseam.



Eram trudita si-obosita

Si am cazut pe stinci, in hau

Eram zdrobita, greu ranita

Iar spinii ma-ncoltira rau.



Durerea-mi era tot mai mare

Si setea greu ma coplesea

Iar in cumplita disperare

Intregul trup mi se zbatea.



Cand eu zaceam fara speranta

Am auzit urlet de lup

Am vrut atunci cu cutezanta

Am vrut sa zbor, ca roiu-n stup.



Dar n-am putut sa ma ridic

Zaceam in balta mea de sange

Credeam ca totul e zadarnic

Credeam ca viata mi se stinge.



Dar cand privirea umezita

Mi-am ridicat-o drept in sus,

Vazu-i o fiinta ostenita ...

Era Pastorul meu, Isus.



El cu toiagul Sau puternic

L-a alungat atunci pe lup.

Cautatu-ma ca un cucernic

C-a vrut cu raul sa o rup.



S-a aplecat spre mini cu mila

Si pe-al Sau umar El m-a dus.

El nu ma cautat de sila

Ci fiindca ma iubea nespus.



M-a dus atunci in a Sa turma

In verzi pasuni si la izvor

Eu sunt pe veci oita draga

Iar El, este al meu Pastor.

Amin.

9.12.2009 - Marioara Coman -

Petrosani