Poezie Psalmul 51 (1)

Ai milă, Dumnezeule, de mine

Şi şterge-mi toată făr’delegea mea;

Căci am păcătuit şi mi-e ruşine,

Nu mă lăsa pierdut fără de Tine,

Ascultă-mă în îndurarea Ta!



Cu sângele Tău spală-mi a mea vină

Şi curăţeşte-mă să fiu deplin curat;

Adu-ţi aminte, Doamne, că sunt tină

Şi fiinţa mea de slăbiciuni e plină;

Fă să mă bucur iar cu-adevărat.



Zideşte-n mine-o inimă curată,

Preasfântule Stăpân şi Dumnezeu,

Să-mi fie haina vieţii nepătată,

Să nu mai vreau să fiu ce-am fost odată,

Ci nou, schimbat să-mi fie traiul meu.



Sădeşte-n mine-un duh statornic, tare,

Ca să mă poarte doar pe drumul Tău,

Să pot rămâne veşnic în picioare

Oricât ar vrea Satan să mă doboare;

Păzeşte-mă, Isuse, de cel rău.



O, nu mă lepăda din a Ta Faţă

Şi nu lua de la mine Duhul Sfânt;

Fii scutul meu şi dă-mi a Ta povaţă

Să Te slujesc smerit ’n-întreaga-mi viaţă

Cât voi trăi aici pe-acest pământ.



Dă-mi iarăş bucuria mântuirii

Să cânt, să plâng dorind prezenţa Ta;

Adu-mi în suflet pacea fericirii

Şi starea ’naltă a neprihănirii

Să pot neobosit a Te urma.



Arată-mi, Domnul meu, bunăvoinţă

Şi sprijineşte-mă Te rog cu al Tău Duh,

Să fiu puternic, Doamne, în credinţă

Şi-n orice greu să capăt biruinţă

Privind mereu spre tainicul văzduh.



Atunci voi învăţa căile Tale

Pe toţi acei ce le nesocotesc

Şi-n Casa Ta cânta-voi osanale

Căci m-ai salvat din neagra morţii vale

Şi m-ai făcut copilul Tău ceresc.



Amin.



10 august 2012