Poezie O, Doamne voia ta e totul

O, Doamne voia Ta e totul,

e tot ce-i sfant

e tot ce nu va trece...

voia Ta e un nou inceput

pentru o inima calda sau rece

voia Ta sunt inimi curate

scaldate in harul adus,

sunt doruri de vanturi purtate

spre viata eterna de sus.





Voia mea...? E o patima surda,

mereu cu iluzii hranita,

sa stea in stravechea pustie

pe veci sa se-ascunda menita;

voia mea, e un rau care curge,

prin clipa de oameni traita,

e-un pacat ce nicicand nu-mi ajunge;

si-s flamand todeauna de toate

nesatul pana-n ultima clipa...





Dar privind spre aceasta risipa,

voia Ta imi rasuna-n ureche...

voia Ta, voia mea, se lovesc;

voia Ta, cea adanca si veche,

voia mea, ca un gand pamantesc.

Doua vointe se zbat se compara

una! doar una s-apuna!

pe veci voia Ta sa ramana,

iar voia-mi o dau ca sa moara...