Poezie Te-a indoit vreodata-n viata ...

Te-a indoit vreodata-n viata …





Te-a indoit vreodata-n viata

Cuvantul spus al unui om?

Simtita-i inima ca-ngheata

Cand chiar urcai al stancii dom?



Trecuta oare peste tine

Bocancul cel hidos si greu?

Si-ai plans cu lacrimi si suspine

Chiar de credea-i in Dumnezeu?



Ai fost scuipat si ocarat

Fara ca sa fi vinovat?

Si fosta-i cu pietre lovit

Chiar cand pe Domnu’ l-ai urmat?



Cand tu ai fost strivit cu ura

Si cand cu sete-ai fost lovit

Cand toti pe langa tin’ trecura

Si-un bun cuvant nu ai gasit?



Cand lacrime ai strans sub pleoape

Cand sufletul in tin’ gemea

Cand nimeni nu ti-a fost aproape

S-aline-un pic durerea grea,



Cand sufletu-ti ca de petala

A fost doar rani si vanatai

Cand raii plini de fandoseala

Ti-au dat tot ce avura-n ei,



De ti-ai plecat genunchi-n graba

Si ruga sa ti-o ‘nalti spre cer

Si-ai spus: Parinte, te rog iarta

Dusmanilor, moarte nu cer.



De-ai respectat Cuvantul vietii:

Sa rabzi, sa ierti si sa iubesti,

Vedeavei zorii diminetii

Ca stelele tu stralucesti.





In loc de-otet si fiere amara

In loc de lacrimi si suspin

Aveavei vesnic primavara

Si pace sfanta pe deplin



Ai stiut sa stai pe metereze

Ca si strajerul vegheator

Iar Domnul stie sa aseze

Pe cap cununi de-nvingator



De-ai stiut sa rasplatesti cu bine

Tot raul ce-altii ti-au facut,

Si-ai dovedit lepadarea de sine

Chiar daca asta totusi te-a durut,



De-ai stiut sa raspandesti parfumul

Miresmelor din Galaad

Atunci, din Saron “Trandafirul”

Te va primi ca pe-un rasad.

Amin

4.12.2009 – Marioara Coman

Petrosani