Poezie Aseara (De Ce)?

Aseara-am stat indurerata

privind spre zarile senine

si ma-ntrebam ingandurata:

de ce-ai plecat de langa mine?



Iar harfa mea pe care-adesea

din taina inimei am spus;

pe care s-au nascut in planset

si-n doruri sfinte de nespus,



atatea cantece de jale

si strigate de bucurie,

chemari de dragoste fierbinte

si bocet trist de elegie,



statea uitata, parasita

si fara viata intr-un ram,

in timp ce eu privind spre ceruri

la Tine,dragul meu,visam



Si ma simti atat de mica,

de parasita, de uitata,

de parca-n casa din Betania,

Isuse, n-ai fi fost vreodata!



Atunci am izbucnit in lacrimi

si-ntr-un suspin sfasaietor

strigat-am: “Unde esti iubite?

in care cer? pe care nor ?



Spre care zari nemarginite

Te-ai dus, pe aripi inaltat?

Sub care bolti albastre, pure,

de ingeri,esti inconjurat?



Spre care lumi necunoscute

Te-ndrepti cu ostile ceresti,

ca alte fiinte-nestiute-

la randul lor,sa mantuiesti?



Iubirea Ta neasemuita

spre care noi dureri Te-ndrepata?

spre care moarte , mai cumplita

ca cea ce-ai suferit odata?



Ce chinuri noi ,mai mult mai crude,

va trebui sa ma suporti?

Si-n pieptul tau ce jale adanca

si ce suspini ai sa mai porti?



Cu ce?Si care Magdalena

picioarele iti va spala?

O,Domnul meu!e-atat de groaznic

la toate-astea-a cugeta!



Si-am plans amarnic, multa vreme

cu fata-ascunsa-n iarba moale

si-au plans cu mine pomii-n floare

cu lacrimi roze de petale



Si-n linistea desavarsita

-sub bolta-nalta , instelata-

am auzit suspinul tainic

din inima-Ti indurerata.



Pe care unde nevazute

trimisu-mi-ai suspinul Tau?

sau ai venit chiar tu,iubite!

sa-mi curmi durerea fara frau?



Arata-Te!

O, lasa-mi ochii

sa-si potoleasca foamea lor

si setae care arde-n pieptu-mi

si-n sufletu-mi strapuns de dor!



O, potoleste-mi Tu,Isuse,

vartejul dragostei in mine

si iuresul starnit de dorul

de-a fi intruna langa Tine.



O, potoleste-mi Tu simtirea

ce geme-n pieptu-mi dureros

si clocoteste ca talazul

ixbit de tarmul cel stancos….



….Dar, nu1 suspinul dulce,jalnic

n-a fost al Tau!

Suspinul stins

a rasunat din harpa trista

de care vantul s-a stins.



Doar coardele, prin care-n taina

zefirul mana si-a plimbat

au murmurat motivul dulce

cantat de mult…si-acum uitat!



Chemarea dragostei divine;

suspinul cald, nepotolit,

nascutu-s-a din contopirea

zefirului indragostit



cu harfa trista si stinghera

uitata-n ramul inflorit,

cum m-ai uitat si Tu pe mine.

Isuse, iubitul meu iubit!