Poezie Sfânta rătăcire

Sfânta rătăcire





Din clipa când m-am rătăcit

De tot ce-aveam şi am ştiut,

Am ajuns să fiu găsit

Şi de Domnul cunoscut!



De-atunci, rătăcirea mi-a fost mare,

Fiindcă uşa discotecii nu o mai găseam

Ci-ajungeam mereu la adunare,

Şi pe Domnu-L lăudam.



Ce bine e acum să rătăcesc,

De la vorba fără har şi-njurătură

Căci atuncea când îmi vine s-o rostesc,

Găsesc doar binecuvântările în gură!



Da, e prea frumoasă rătăcirea,

De la basme şi părerea omenească,

Când Scriptura-mi dă şi tâlcuirea

Prin povaţa ei dumnezeiască!



Ce bine-ar fi să rătăcească,

Toţi românii de la patimi şi păcat

Spre-o trăire creştinească

După cum Isus ne-a învăţat!



Până azi am rămas un rătăcit...

Ascuns cu Hristos în nemurire,

Aşteptând cu gândul pironit,

Glorioasa Lui venire!



~Amin~