Poezie Întâi Decembrie

Stau nemişcaţi în iarnă Apusenii,

Privind cu duh de tulnice-n fereşti

Spre Alba, ce-n ţinuta-i de milenii

Cântă cu zorii-n clopote utrenii

Pe-un portativ cu note româneşti.



Unirea a fost vis din vremi străbune

Şi azi sărbătorim visu-împlinit

Când româneşte a dat pita-n grâne

Dar nu uita, o, nu uita, române,

Să mulţumeşti cui ai de mulţumit,



Căci dincolo de zbucium şi de trudă,

Pe-un drum când mai uşor şi când mai greu,

Nu tu, cu mâini ce prea uşor asudă,

Îţi modelezi realitatea crudă.

Istoria ţi-o scrie Dumnezeu.



Zi deci ”mulţam”din inima ta plină

De foc divin şi dor de Dumnezeu

Şi El o să-ţi dea iar din cer lumină,

Căci nu vrea creştinism la naftalină

Şi nici biserici duse la muzeu.



Vrea creştinism real în Romania,

Nu o religie de sărbători

Şi pentru cer reaprinzând făclia,

Românii să-şi trăiască bucuria

Ca sfinţi şi-adevăraţi închinători.



La Alba clopotele dau de ştire

Prin glas de bronz, sonor, maiestuos,

Că azi sărbătorim Marea Unire

Dar, fraţi români, măreaţa împlinire

Este unirea noastră în Cristos.



Amin



1 Decembrie 2009