Poezie O mie de gânduri

O mie de gânduri…



O mie de gânduri îmi zboară prin minte,

Mă mustră şi suflet apasă în cleşti,

Când flori de poemă pe-altară jertfite,

Cad pradă cântării în care nu eşti!



Mă ceartă o mie de gânduri în minte,

Dar tot într-o mie alinarea mi-aduc,

Când roua de dor îmi ninge pe frunte

Şi glasu-Ţi răzbate în suflet golit!



Tu eşti mai presus de o mie de gânduri,

Zâmbeşti indulgent când răpus de culoare,

Preaplin de iubire îmi varsă în valuri,

Un râu de cuvinte ce am în păstrare



Şi-mi umpli urciorul cu floarea iubirii,

Din verdele verii sau galben de toamnă,

Cu semeni ce poartă însemnul comorii,

Din mirul cel tainic ce-i inimii hrană!



Îmi zboară o mie de gânduri prin minte

Şi toate la Tine mă poartă cu-avânt,

Din calea nădejdii să surpe un munte,

Vâltorile sumbre când harul mi-ascund



Şi-o mie de gânduri cu încă vreo două,

Din Tine desprinse ca muguri cereşti,

Când simţuri deşteaptă o inimă nouă,

Povestea din capăt la toate Tu eşti!



Îmi iartă Părinte de gânduri o mare,

Când seara acasă le-adun ostenite,

Vârtejul sloboadă slăbit din strânsoare

Şi-o mie de gânduri Îţi stau la picioare!



30.11.2009