Poezie Spre tara de sori si lumini

Spre tara de sori si lumini





Spre tara de sori si lumini

Unde te-mbata parfumul de crini,

Spre-ntinsele tarmuri de mare albastra

Unde soarele rasare si-ti zambeste-n fereastra,



Spre indepartatele zari albastre, senine

Unde uiti de durere, de lacrimi si suspine

Unde te trezesti in dulci triluri de privighetori,

Ai vrea sa traiesti si parca n-ai vrea sa mori.



Inspre acolo se-ndreapta in stoluri cocorii

Strabatand ca sageta vazduhul si norii

S-ajunga spre tinta in tara de-odihna,

Sa uite-oboseala, sa zboare in tihna.



Lasat-au in urma padurea si cuibul

In care trait-au o vreme si-si crescura puiul.

Sa nu le ajunga inghetul in graba-au zburat,

In tara de vis si de soare cu drag au intrat.



E-atata soare si sunt atatea flori

Rasuna dulci triluri de privighetori

Le-asteapta paduri si pajisti insorite

Si-n zborul lor canta fericite.



Spre tara de sori si lumini incurand vom zbura

Durere, suspine si lacrimi nu vor exista.

Ne-asteapta pe tarmul de mare albastra

Isus Hristos, mantuirea noastra.



Ne-asteapta Lucefarul stralucitor de dimineata

Cu pomul vietii in cetatea mareata,

Ne-asteapta raul vietii cu apa limpede ca cristalul

Ne-asteapta a cetatii lumina ce e chiar Mielul



Inspre acolo se-ndreapta curand fiinta noastra

Strabatand ca sageata vazduhul si zarea albastra,

S-ajungem la tinta in tara cu soare,

Cununa de slava sa-I punem la picioare.

Amin

29.11.2009 – Marioara Coman

Petrosani