Poezie A fi păstor ...

A fi păstor e responsabilitatea ce-n lume este cea mai mare

Sunt greutăți, pericole, dispreț, respingere tulburătoare

A fi păstor prea rar e un prestigiu, respect sau o onoare

A fi păstor înseamnă s-aduci învățătură, speranță și încurajare.



Numa-n iubirea ce profund se dăruiește și se jertfește în Hristos

Trăirile se regăsesc în armonii și lacrimi care-s vărsate cu folos

În lumea-aceasta nu vei fi ovaționat fiindcă ești un credincios

Disprețuit vei fi, batjocorit, respins și renegat de omul furios.



În zilele acestea păstorul e asociat cu beneficii, privilegii și prestigiu

Astfel motive egocentriste și extreme aduc în multe inimi naufragiu

Ambiții, caracter, talente atunci poți să le înfășori în giulgiu

Nu-aduc beneficii eterne, ci, hotărât, necazuri, dureri și sacrilegiu.



Adevărata slujire e-nsoțită deseori de cupa amară a provocărilor

De ne-mplinirea dorințelor și de botezul dureros al suferințelor

Să fii păstor va trebui să bei paharul băut de Hristos, al defăimărilor

Să aduci în viață mai mult decât iei din ea, acele clipe ale fericirilor.



Nu titlul sau rangul demonstrează prețul sau evaluarea finală

Ci caracterul gândirii și calitatea faptelor este luată în seamă

Orice păstor are busola ce indică ceața groasă și crunta furtună

Când vasul plutește-n deriva, când plouă și-i vânt și iar tună.



A fi păstor e-o responsabilitate ce-n lume este foarte mare

Sunt greutăți, pericole, dispreț, respingere tulburătoare

Dar răsplătirea va fi a acelor ce au slujit aicea cu răbdare

Și au luptat și-au biruit trecând prin clipe grele de-ncercare.



28.11.2009 - Petru Coman - Petroșani