Poezie Cărările toamnei

Cărările toamnei...



Cărările toamnei ascunse-n răscruci,

Cu strajă cernită din şiruri de nuci,

Azi greu apăsate de-umede brocarte,

Să le trec mă-mbie în negru pictate,



De-atâta-ntomnare spre cer toate duc,

La gânduri pun aripi pe ele să urc,

Urciorul culorii în cioburi s-a spart,

Şi picuri albaştri în rouă au vărsat,



Argintii în ceaţă ciorchinii de brumă,

Fac rece cu ochiul din floarea postumă,

Împietresc culoarea toamnei pe cărare,

Şi timid mă-mbie să fac o plimbare...



Mi-asortez cu toamna un colţ la fular,

Pun un gând măsura la pasu-mi hoinar,

Cărarea-i ascunsă dar ochi cată drept

Şi răspund la semnu-i zâmbind indulgent...



Şi când trece apusul pe-al zilei mărgean,

Razele răzleţe surfilate roşu tizian,

Tainic îmi trimit o undă adunând la sfat

Pe-o frunză târzie, pictor cu poet…



Despicând culorii firul,la cuvânt asemeni,

Aripi pun la vise şi flori la ciulini,

Binecuvântaţi cu harul stilul lor boem

Înveşmântă toamna asta cu-încă un …poem!



24.11.2009