Poezie Când am decis să Te urmăm

CÂND AM DECIS SĂ TE URMĂM...



Când am decis să Te urmăm

Eram în stare de ruină

Şi nu puteam să cugetăm

La Ţara cu Lumină plină

De fapt, atuncea nu ştiam,

Nimic, din traiul cu Mesia

Nu cunoşteam ce-i Adevărul,

Nu cunoşteam ce-i bucuria...



Ne sufoca a lumii pleavă

Iar suflul ei ne ameţea

Dar când aflat-am ce otravă

O lume poate să ne dea

Pe gânduri n-am stat nici o clipă

Ci-am mers cu Tine, Tată drag

Căci ne-ai dezvăluit speranţa

Ce merge-n veşnicul meleag...



Ne îndreptam spre degradare

Când glasul-Ţi bland ne-a cercetat

L-am ascultat cu delectare

Şi nu am mai continuat

Călătoria spre genune,

Spre mediul fără de lumini

Unde domneşte tatăl urii

Şi unde nu-s cireşi, nici crini...



Chemarea Ta a fost cerească

Şi-am înţeles că ne-ai creat

Să Te slujim cu adorare,

Să ne desprindem de păcat

Ne-ai dat o viziune sfântă

Să-ntrezărim ce e în Rai

Să nu mai stăm în atmosfera

Ce-abundă-n negură şi-n scai.



Ne-ai modelat după modelul

Ce stă-n al Tău Atelier

Ne-ai dat cadouri de tot felul,

Ai pus în noi alt caracter

Şi Sfântul Duh ne este ghidul

În tot ce facem şi gândim

În noi nu mai domneşte vidul

O, ce imens Te preţuim!



Când am decis să Te urmăm

A fost o zi de biruinţă

Acum, ajută-ne să stăm

(Chiar de va fi şi suferinţă)

În harul revărsat din plin,

Pe Stânca Mântuirii noastre

Căci doar aşa vom fi feriţi

De fantezii şi de dezastre.



Cu-ncredere păşim spre ţel

De când ne-ai luminat destinul

Ne uşurezi povara grea,

Ne vindeci când ne-apasă chinul

Şi orice piedici s-ar ivi

În calea spre eternitate

Cu Tine le vom depăşi

O, Tată plin de bunătate!



3 Noiembrie, 2009