Poezie Maicuta mea

Zaresc in amintiri...



Chipul drag cu ochi senini

Cu parul nins ca neaua,

Cu zambet cald, cu mersul lin,

Cu inima aprinsa ca vapaia.



In miez adanc de noapte

I-aud glasul blajin

Rostind in ruga, soapte,

Cu plans si cu de suspin.



Copiii dorm. In casa este pace,

Dar ea nu isi gaseste alin,

Caci diavolul, siret, rapace,

Nu doarme ,ci este de ura plin.



Cu ochii catre cer, se roaga.

E noaptea prea tarzie

Ca sa mai poata sta in lupta,

Dar Domnul nu o lasa! Stie!



Se lupta inca-n rugaciune

Si inca mai asteapta

Caci maine iar va trebui sa-ndrume

Copiii catre-a raiului divina poarta.



Ea cere intelepciune si rabdare

Pentru fiinta ei slabita.

Lumina pe-a copiilor carare

Si-o viata chibzuita.



Toti dorm caci noaptea e adanca...

Pe cer, stelute scanteiaza.

Curand va adormi si ea, prea obosita

Dar mai presus de ea, Domnul vegheaza.