Poezie Îmi plec genunchii

Îmi plec genunchii in fata Ta,

Si vin sa-Ţi mulţumesc,

Caci a-i lucrat in viaţa mea,

Si iţi spun, o Doamne, te iubesc.



Pe calea larga, am umblat,

Multi ani, rătăcitor,

Dar eram gol, căutam ceva,

Si nu-mi era uşor.



Cum cauta cel pierdut cararea,

Si cel legat la ochi lumina,

Aşa eram si eu pe cale,

Multi ani, căutam si eu o zare.



Si Isus, mi-a ieşit in cale,

El este ceea ce-am căutat,

A Sa lumina ma conduce,

Şi-s bucuros, cu-adevărat.



Si vin acum, la a Sa cruce

Si stau îngenunchiat,

Cu multe mulţumiri aduse

Ca un buchet de crini, imaculat.



Le meriţi pe deplin, Isuse.

Caci viaţa pentru mine, Tu ţi-ai dat.

Şi-ţi spun cu toată fiinţa mea,

Eşti cel mai minunat.



Pan la sfarsitul vieţii mele,

Ţi-aduc in fiecare zi,

Buchete mari de mulţumiri legate,

Cu panglici lungi, de crin si trandafir.