Poezie Scrisoare...

Ce mai este pe-Acasă, Bunul meu Tată?

Mai stau îngerii cu oprelişti de foc la grădină,

Inima Ta la fel de cu jale suspină?

O simţi tot atât de uitată?



Să ştii că şi-n inima mea e târziu,

Lumina la ferestre e bătrână.

Mi-i alergarea oarbă şi străină,

Iar gândul fără Tine e pustiu.



Pe drumul dinspre Casă-a asfinţit,

Mi-e iarnă printre vise fără stele.

Uitările m-au troienit şi ele,

Iar aşteptarea-mi se ascunde-n mit.



Poate la Tine nu-s clepsidrele murind,

La mine însă moare orice clipă.

Mă tem ca-n marea timpului risipă

Să nu mă pomenesc cu dorul inimii pălind.



Îţi scriu, că Te aştept mult mai devreme,

De la un pol la altul mi-e urât.

Sunt chipul Tău în bezne coborât

Şi-ţi scriu aceste semne să Te cheme.