Poezie Scrisoare pentru soţia mea

Scrisoare pentru soţia mea

22.11.2009 (1.Petru 3:1-12)



Aştern smerit, cu frică-n suflet

O slovă scrisă-n vremi de ceaţă

Umil, neprihănit în umblet

Vin către tine, scumpă soaţă:



Supusă, plină de-ndurare,

Destoinică şi temătoare,

Plină de har - eşti ca o floare,

Soţia mea cea iubitoare.



Tu, dulce binecuvântare,

Aduci în casă numai soare

Prin sfânta, simpla ta purtare,

Prin pocăinţă, cumpătare.



Tu, suflet blând, plăpând şi tandru,

Ce zămisleşti al vieţii rod,

Tu, vezi în mine copilandru’

Şi două vieţi făcute nod.



Podoaba ta e casa noastră

Şi-al tău stăpân e doar Hristos,

Averea ta-i privire-albastră

Scăldată-n Cartea-cu-Folos.



Eu, înţelept te ţin în mână

Prin focul vieţii, ca pe-un vas

Umplut cu rugăciune sfântă,

Pe Calea strâmtă, pas cu pas.



Noi suntem unul întru Domnul,

Şi Pacea Domnului iubim,

Isus ne e ocrotitorul

Şi noi prin fapte Îl Slăvim!



Prin milă, har şi pocăinţă,

Prin fapte bune şi-nfrânări,

Noi stăruim în biruinţă

Şi-aducem binecuvântări!



Creştini suntem, iubită soaţă,

Şi-n mântuire vom fi doi

Uniţi prin Isus şi-a lui viaţă

Pusă pe cruce pentru noi!

Amin!