Poezie Zideşte-i, Doamne!

Zideşte-i, Doamne!

15.11.2009 (1.Petru 2:11-25)



Când te-am ales pe Tine, Doamne,

Prin pocăinţă Te-am ales,

Prin lepădare de păcate,

Prin frâu al firii pământeşti.

Atunci, de gura lumii, Doamne,

Hulit am fost şi mestecat,

Bârfit de rele şi scuipat,

Dar prin credinţa-mi şi prin fapte,

Ei te-au văzut, te-au căutat…

Zideşte-i Doamne, fă-i Tu fraţi!



Când te-am ales pe Tine, Doamne,

Smerit, supus şi-mplinitor

Am fost în faţa stăpânirii,

Şi rob slobod, biruitor.

Acum, slăvindu-Te pe Tine,

Prin fapte bune, creştineşti,

Te rog din suflet, Domn al Milei,

Neştiutorii să-i zideşti!



Când te-am ales pe Tine, Doamne,

Obrazul drept, ce-l pălmuit -

Spălat în lacrimi de păcate,

Scuipat de proşti, batjocorit -

Eu l-am întors cu bărbăţie

Şi altă palmă de-am primit,

Eu pentru Tine, Doamne Sfinte,

Cu dragoste am pătimit!



Când te-am ales pe Tine, Doamne,

Eu în slujire te-am ales,

Cu suferinţă şi răbdare

Neprihănit, eu te urmez.

E cinste mare pentru mine

Ca urma paşilor să-Ţi văd,

Batjocorit vin după Tine,

Păstor al Păcii şi Hristos!



Smerit, mă plec în rugăciune

Şi-Ţi mulţumesc că prin Isus

Şi rana Lui am vindecare,

Şi mântuire, şi-un răspuns.

Te rog, O, Tată-Atotputernic

- Slăvit fie Numele Tău! –

Zideşte-i, Doamne, pe aceia

Ce-mi râd în faţă şi-mi fac rău.

Zideşte-mi, Doamne, astăzi, casa –

Sădeşte-n ea credinţa Ta,

Zideşte-mi, Doamne, astăzi, ţara –

Şi păstoreşte Tu în ea!

AMIN!