Poezie O colivie!

O COLIVIE



*****

Necredinţa aşa spusese mie,

Că viaţa de creştin e colivie.

- O, colivie, dulce colivie!

Cu Isus, eşti tot frumoasă şi vie!



Libertatea mea de-i o colivie,

E plină de cântări şi poezie.

Oricât satan viclean ştie să fie,

Nu poate intra-n astă colivie.



N-are forţă s-ajungă să m-atingă,

Lumina vieţii nu poate s-o stingă.

Ori cât ar încerca să mă învingă.

Isus conduce a vieţii carlingă.



Dacă bine stau ca să mă gândesc,

Colivia eu o doresc şi-o iubesc.

Mă fereşte de relele ce pândesc,

Liniştită în ea, pot să m-odihnesc.



E-o colivie cu multă iubire,

În ea e leagănul de înfrăţire,

În ea trăieşti a vieţii nemurire,

Şi te oglindeşti în neprihănire.



Colivia asta-i plină de cântări,

În ea încape tot cerul cel imens.

Eternitatea cu albastrele zări,

Cu dorul după veşnicie, intens.



Colivia posedă aripi de zbor

Face parte din a cerului decor.

Credinţa deplină îi e transportor,

Iar Isus Divinul coordonator.



Amin!