Poezie Credinta de copil

Credinta de copil



“un miracol”







Ce dor nespus in piept incepe ca sa bata

Caci intristarea si durerea din inima de tata,

Razbate catre altii ce nu pot sa-nteleaga

Dece se-ntampla asta ? Cand taina se dezleaga ?



Copiii stau si-asculta, parintii cand vorbesc…

Le-aude-nduiosarea si-n framantari traiesc.

- Ce am pute sa facem durerea sa se curme?

Caci pentru noi se zbat necazul sa-l alunge.



Unul din noi este bolnav, dar ce sa faca oare ?

Boala nu o pot vindeca si prinsi de disperare,

Vorbesc despre-“un miracol” de-ar fi de undeva

Micutul nost bolnav acuma, sa-l poata vindeca.



Dar tresarind fetita zise: - O, stai acum o clipa !

Stranse-se ea ceva banuti si-acuma-i prea grabita,

La farmacie alearga-ndata cu sufletul la gura

Sa cumpere de-acol “miracol”, intra acum singura...



Si-acum despre durere cu lacrimi povestea

Crezand ca un miracol sa cumpere putea

S-ajute pe-al ei frate sa fie azi salvat

Astfel dragostea toata pentru cel mic si-a dat.



Dar farmacistu ‘ntreaba, aicea vre-o minune…?

Nu vindem, nu avem; fetitei el ii spune.

- “Dar am venit cu banii, ca marfa s-o platesc

Te rog sa-mi dai “minunea” ca tare ma grabesc”.



Discutia fetitei surprinde pe intrat,

Si el, ca farmacistul ramane-acum blocat.

- “Dar ... ce fel de miracol”?, barbatul a-ntrebat ...

“ Ce are el nevoie ... sa fie vindecat ? “



“Nu stiu !” Fata raspunde si lacrimi curg pe-obraz

Avea doar “un dolar si unsprezece centi” , sa iasa din necaz …

“Este de-ajuns” raspune omul si cu fetita a plecat,

Sa vada fratiorul ei bolnav, pentru a fi salvat.





Ajungand privi baiatul. Internand l-a ajutat.

Fara sa primeasca banii, imediat l-a operat,

Caci doar el era chirurgul, fetita a observat

Astfel vede un “miracol” caci copilul e salvat.



Fratilor, povestea asta e povestea ta si-a mea.

Necredinta, neascultarea pe Tatal il necaja.

Starea ta si-a mea copile era greu de suporatat

Astefl, pe Isus trimite sa ne scoata din pacat



Noi L-am rastignit pe Cruce, astea-s banii ce I-am dat.

In “miracolul cel mare” cine crede e salvat.

Caci chirurgul ce-opereaza este Dumnezeu ‘naltat,

Care cheama omenirea fiindca-I bun, drept si bogat.



Fiindca vrea s-aduca pacea pentru sufletul trudit,

De boale si de pacate chiar de pofte mistuit

Ca sa nu ajunga-n iadul si in focul pregatit,

Pentru diavol si urmasii ce harul au risipit.



Crede-n Dumnezeu acuma, crede-n Fiul cel iubit

Crede ca prin Duhul Slavei chiar in Rai vei fi primit

Crede ca fetita ceia ce pe medic l-a ‘ntalnit

Crede-L pe Isus acuma de vrei sa fi mantuit.



Crede, rabda si iubeste daca vrei sa fi salvat

Nu mai amana, primeste-L daca vrei sa fi iertat.

Harul indurarii Sale peste noi s-a revarsat

Crede si primesti acuma sansa vietii, “trai schimbat”.



Amin. . 4.10.2008

Petru Coman

Petrosani





Am scris aceste versuri dupa ce am citit articolul

CREDINTA DE COPIL din cuvantul Adevarului numarul 10 din octombrie 2008. Slava Domnului.