Poezie Şi când...

Şi când...

Bunătatea şi credinţa se unesc

Şi pacea şi dreptatea se sărută;

Când aceste două lucruri se unesc,

Le-ai primit şi-n inimă îţi locuiesc,

Nimeni nu va putea să te distrugă.



Şi când

Credincioşia răsare din pământ;

Dreptatea de sus, din cer, priveşte

La omul pe care Domnul l-a făcut

Şi viaţă i-a suflat prin Duhul Sfânt;

El ne-a creat şi tot El stăpâneşte!



Şi când

Credincioşia răsare din pământ -

Căci din pământ pe noi ne-a întocmit

Asemeni chiar cu chipul Său cel sfânt -

Ne-a dat o inimă, un suflet şi un gând

Şi-un univers întreg de locuit.



Şi când,

Bunătatea şi credinţa se-ntâlnesc,

Ca soarele vor străluci-n lumină;

Şi cu destoinicie ele trebăluiesc

Schimbând popoare şi omul cel lumesc

Ca din ,,pământ" să iasă roadă bună.



Şi când,

Pacea şi dreptatea se sărută;

E semn că Domnul este lângă noi,

Că Dumnezeu ne dă mereu izbândă,

Că mâna ne-o întinde şi ne-ajută

Şi niciodată nu ne lasă în nevoi.



Şi-atunci,

E semn că Mântuirea este-aproape,

E semn că izbăvirea Lui triumfă

Credincioşia şi a Lui bunătate

Ne ţin strâns legaţi, nu ne desparte

Şi Pacea şi Dreptartea se sărută!



A.N

18.06.2012 Răcăşdia C-S