Poezie Omul...

Omul…







1.Nu-ti pune nădejdea în oameni , nicicând,

Ci numai în Domnul iubirii,

Căci toţi sunt ţărână şi-ncet, rând pe rând,

’Ţi-înșal-aşteptările firii…



2.E greu când te-ncrezi în prieteni şi fraţi

Şi-apoi îi priveşti cum te lasă

Tot singur în noaptea cumplitei dureri,

Când mari încercări te apasă…



3.Când totuşi, în greu, cineva va veni

Să-ţi mângâie plânsul, durerea,

Să ştii, e Hristos, ce doreşte prin el

Sa-ţi dea pe deplin magaierea.



4.Iar omul, acel care azi te-a-ntărit,

Mâine , să ştii , se prea poate

Să plece în grabă , să te lase rănit

În beznă, durere şi noapte…



5.De-aceea, învaţă din toate, mereu

Pe Domnul să-l vezi în oricare

Ce vine cu milă şi vrea –n al tău greu

Sa-ţi dea ajutor, alinare…



6.Acceptă oricând mângâierea de sus

Prin cine vrea El s-o trimită,

Chiar dacă-i prin unul ce ieri te-a trădat

Şi-ai plâns în durerea-ţi tăcută …



7.Aşa este viaţa aici pe pământ,

În lumea cea plina de trudă…

Să suferi, să gemi şi să ceri ajutor ,

O mână s-aştepţi să se-ntindă…



8.Şi sigur, trecând prin atâtea-ncercări

Ceva Dumnezeu ne învaţă:

De nimeni prea tare să nu ne legăm

Căci vom suferi mult în viaţă.



9.De-ar fi omu-n stare să dea mângâieri

Depline în clipele-amare

N-am mai tânji după Domnul Cel Sfânt

Şi după a Sa alinare…



10.Dar omul, e doar o unealtă ce stă

Supusă sub Mâna cea sfântă

Şi poate să-mprăştie dulce parfum

Când e umilit şi ascultă



11.De Glasul ce-ntruna caută şi azi

Cu El lucrători împreună

Să meargă la cei doborâţi de necaz,

Miloşi, să le-ntindă o mână…



12.De-aceea , să stăm în veghere-ascultând

Smeriţi a Domnului şoaptă,

Să fim credincioşi aici pe pământ

Ştiind că primi-vom răsplată.



13.Şi toti pentru care cu drag ne rugăm

Şi plângem cu ei în durere,

Să fie – ntăriţi, ridicaţi şi sfinţiţi

Primind pentru luptă putere.



14.Şi-oricât de grea-i lupta, oricâţi ne-au trădat,

Să nu ne pierdem credinţa ,

Să nu judecăm, să iertăm ne’ncetat,

Căci Domnul va da biruinţa!







*****







23.04.2012