Poezie Vin cu mulţumire Doamne

De-aş fi o floare în grădină

Cu mulţumire aş veni,

Căci peste mine-ai dat lumină

Şi apă pentru-a înflorii



Ţi-aş mulţumi căci mai creat

Să-mpart cu oamenii tandreţea

La cel sărac, la cel bogat,

Toţi să îmi vadă frumuseţea.



Floarea ce-ajunge dăruită

Duce alături şi iubirea,

Ea inimile le încântă

Domnul a pus în ea slujirea!



De-aş fi un firicel de iarbă

Crescut aproape de izvor

Ţi-aş mulţumi eu pentru apă

Tu Eşti a toate Creator,



De-aş fi copacul din pădure

Cu frunzele lui fluturând

Când vântul cu-a lui adiere

Ar da în mine-aş scoate-un cânt!



Un cânt de mulţumire Doamne

Căci printre crengi Ai trimis vântul,

Aruncând creanga care doarme

Pomul din nou să-şi ia avântul!



De-aş fi izvorul cel de apă

Ţi-aş mulţumi neîncetat,

Căci din izvor mulţi se adapă

Pentru drumeţ fiind însemnat,



Doamne nu sunt floare-n grădină

Nici iarba verde pe pământ,

Nu sunt copacul ce-n furtună

Crengile-şi legănă în vânt,



Nu sunt izvorul cel de apă

Care adapă pe drumeţ,

Dar sunt un om ce vrea să-nceapă

A-Ţi mulţumi că Eşti măreţ



Tu mi-ai dat gură să vorbesc

Şi ochi să văd eu frumuseţea

Eu pentru toate-Ţi mulţumesc

În toate Tu ai pus tandreţea.



02.11.2009gl