Poezie Vremea pocaintei

Aceasta-i vremea pocaintei

In poezii,in cantece si predici auzim

Se-ntrec in vorbe oratorii

Dar pierdem din putere putin cate putin.



Suntem o generatie cu carte

Cu ce am invatat adesea ne mandrim

Avem la tot ce este explicatii

De ce suntem saraci in Duh

Noi ne prefacem ca nu stim.



Si nu a fost in neamul nostru niciodata

Ca sa traiasca asa bine cum noi traim

Candva saraci si fara carte

Bunici nostri au gasit pe Domnul.

Iar noi avand de toate pe Dumnezeu il parasim.



Ne plangem ca viata-i tot mai scurta

Si chipul in oglinda ni-l privim

Suntem atinsi de boala acestei generatii

Iubim doar trupul iar sufletul ni-l chinuim.



Vorbim de pocainta prin unghere

Si aratam ca adevarul noi il stim

Dar suntem robi dorintelor de-o clipa

Si multi tacem cand Dumnezeu ne spune sa vorbim.



Minciuna,adulterul,lacomia

Satanice dorinti multimile cuprind.

Si multe le vedem in adunare

Iar noi tacem si nu ne-mpotrivim.



Ne-ncurca hatisuri de relatii

Si unul cate unul visele se frang

Noi am fost pusi sa stapanim pamantul

Dar prin pacat ajuns-am robii acestui pamant.



Avem nevoie de Isus in viata noastra

Caci doar prin El putem noi cerul sa-l privim

Dar cum sa vina sa ne foloseasca

Cand noi doar propria persoana o iubim.



Ne arde-un dor ,e dorul dupa tara sfanta

Si dorul acesta il are orisice fiinta

Dar ca s-ajungem noi acolo sus

Noi trebuie sa venim la pocainta.



E prea devreme zici in anii tineretii

E prea tarziu zici cand esti batran

Acum nu e momentul!zici in floarea vietii

Si-asa merge multimea spre mormant.



Nevoie e de pocainta in adunare

Sa-nlaturam pacatul cel ascuns

Sa ne sfintim cu toti pentru lucrare

Noi toti urmasii lui Isus.



Nevoie e de pocainta pe ogoare

Unde lucratorii samanta in glie au ascuns

In numele lui Isus sa ceara binecuvantare

Si-apoi cu multumiri sa culeaga rodul adus.



Acum in vreme de-ndurare

Eu vin la locul de-ntalnire spus

Si ma inchin in ruga:

Doamne atinge-mi pieptul

Aici bate o inima ia-o!Este a Ta Isus!