Poezie Pân' la margini de pământ

Pân’ la margini de pământ





Din nişte oameni ne-nsemnaţi şi mici

Însă strânşi cu toţii la un loc,

Domnul a facut din ei nişte olimpici

Când a lăsat din ceruri limbi de foc!





Şi nu uşoară le-a fost alergarea,

Din Ierusalim la capăt de pământ

Ca să ducă împăcarea,

Celor ce-au stătut pe-o buză de mormânt.





Înflăcăraţi de o putere ne-nţeleasă,

S-au avântat până departe...

Trecând prin ceaţa cea mai deasă

Ca să ducă viaţă unde-i moarte!





Şi-au fost batjocoriţi, luând bătaie

Schingiuiţi şi-aruncaţi-ntr-o-nchisoare,

Tăiaţi cu fierăstrăul, junghiaţi c-o sabie

Doar pentru că slujeau pe Dumnezeu cu-ardoare!





Şi totuşi n-au primit ce le-a fost făgăduit,

Măcar că ei şi-au pus viaţa-n joc

Răspândind lumină până la sfârşit...

Dar tu? Arzi sau stai ascuns sub un obroc?





Dar veni-va ziu-aceea negreşit,

Când din mâna Lui cea perforată

Vor primi cununi de aur strălucit,

Ce n-or să veştejească niciodată!





Fiindcă au luptat după rânduială...

Şi-au lovit, dar nu cu pumnii-n vânt

Au alergat, dar nu de mântuială

Croind cărări drepte pe pământ!

~Amin~