Poezie Izvoarele din lume

IZVOARELE DIN LUME...



Izvoarele din lume sunt pline de nămol

Se ne ferim de ele; provoacă boală, plagă

Cine din ele ia ajunge-va-n Şeol

Unde slujbaşii cu lanţuri grele-l leagă.



Izvoarele din lume, da, sunt atrăgătoare

Par dulci dar nu va trece mult

Şi vor apare efectele distrugătoare

Ce poartă amprenta regatului ocult.



Cine s-a dus să-şi vindece tristeţea

A fost manipulat de domnul lumii reci

La ele cel tânăr îşi stinge tinereţea

Şi-apoi se duce pe-ntunecatele poteci.



Izvoarele din lume dau ape poluate,

Şi au menirea să desfigureze-un caracter

De slugile infernului sunt administrate

Cei ce beau din ele, cu siguranţă, pier.



O, câtă necredinţă şi câtă-mpotrivire

Au cauzat acele ape pline de microbi

De-aceea, pretutindeni, vedem nelegiuire

Şi sunt atâţia ce-s patimilor robi...



De-aceea este plâns, tumult şi tragedie

Din ele curg lichide ce-nveninează vieţi

La început, bine-nţeles, dau comedie

Dar spre sfârşit omoară doruri, frumuseţi..



Ca să le afle, unii, scurmă...scurmă

Vai, câte dezbinări, atunci, apar!

Efectele nocive se văd numai la urmă

Când visele cereşti, din ei, dispar.



Dar este un IZVOR cu ape cristaline

Ce curge de la tronul cel ceresc

Este izvorul pur al stărilor divine

Şi nu-i atins de colbul pământesc.



Cine din el serveşte capătă iertare

De vina care taie în oase şi în gând

Şi-n ceasul când apare vreo-ncercare

Va birui ’nălţând spre Cer un cânt.



Izvorul e la cruce şi-L proslăvim pe-Acel

Ce a descins din gloria stelară

Să pună în fiinţele umane zel

De a călători spre mult-dorita Ţară.



Cine-nţelege rostul lui va merge,

Frecvent, să-şi pună-n vas balsam

Să poată orice pată a o şterge,

Să poată crede cum a crezut Avraam.



7 August, 2009