Poezie Oare De Ce?

Pământu-i cuprins de mândrie

A prins şi fii Tăi pe drum?

Unde-i iubirea ce învie

Dar sufletul omului bun?



De ce s-a schimbat omenirea

Uitând că Tu Eşti Dumnezeu?

Îi preocupă numai firea

Au renunţat la duhul Tău!



De ce creştinii Tăi o Doamne

Au inimi reci şi prefăcute?

Unde sunt sfinţii din vechime

Să ne aducă lucruri sfinte?



De ce poporul Tău o Doamne

Urmează lucrurile lumii?

De ce nu se întorc la Tine

Cum de nu văd raza luminii?



Ei vând ce au mai scump pe bani

Vor bogăţie pe pământ,

Nu văd pe cei flămânzi, sărmani,

Adună goană după vânt!



E dureros când vezi prezentul

Şi îl compari cu ce a fost,

Curând pe nori veni-va Domnul

Oare avea-vom adăpost?



Îmi plânge inima în mine

Când văd poporul Tău Isus,

Cum copiază ce-i în lume

Mândria pe mulţi i-a învins,



Odată-n Universul mare

Nainte de-a fi creat omul,

Steaua cea mai strălucitoare

A vrut să cucerească tronul,



Lucifer vrând a fi mai mare

În Univers, el să conducă,

Pierdu-ta locul de onoare

Căci Dumnezeu jos îl aruncă!



Cu-acela-ş mijoc cel rău vine

La cel ce este credincios,

Întâi îl urcă pe înălţime

Ca să îl poată arunce jos!



-Trezeşte-te din adormire

Acel ce îl cunoşti pe Domnul,

Nu vezi că mergi spre rătăcire

Că planul tău ţia schimbat drumul!



Nu vezi cum deavolul te-nşală

Te amăgeşte-n vorbe dulci!

Îţi zice că eşti om cu fală

Şi-apoi te pune în butuci!



Ai grija dar la şoapta lui

Ia seama cum alergi pe cale,

Căci vine ziua Domnului

Şi-ai să rămâi căzut în vale!



suntem ca nişte bolovani

Ce nu îi moaie glasul Tău

Punem valoare doar pe bani

Uitând că este-un Dumnezeu



Iubrea-ntre noi s-a răcit,

Poporul Tău, suferă Doamne,

Pe drum sunt mulţi ce-au rătăcit

Căci au pierdut a Tale urme!



Nu mai e dragoste curată

Printre acei de pe pământ

Vorba ce-o spunem, nu-i urmată,

De roada Duhului cel Sfânt!



Spunem adesea un cuvânt

Cuvânt de dragoste rostit

Dar planul l-am făcut în gând

Cum vremm să fie pregătit!



Dorinţa de-a fi cel mai mare

Pe mulţi desparte de Hristos,

Nu mai veghem în aşteptare

Ne pierdem printre cei de jos.



Mai fă o Doamne, o trezire,

Arată-ne ce nu e bine!

Nu ne lăsa în rătăcire

Ci urcă-ne pe înălţime!



Zmeriţi la poala cruci Tale

Venim o Doamne suspinând,

Ridicăne din nou din vale

Ia-ne pe aripi ca de vânt!



Ne vezi c-am rătăcit o Doamne

Pe-acest pământ printre străini

Ridică-ne de-aici la Tine

Să nu mai creştem printre spini!



Deschide-ne ochii credinţei

Pe Tine ca să Te vedem

Şi-apoi pe braţul biruinţei

Să ne ridici mărite Domn.



10-10-2009gl